De doua ori am simtit atat de puternic incat a trebuit sa scriu despre asta. O data despre suferinta din dragoste si o data despre dragoste. Surprinzator, persoana care m-a facut sa scriu despre suferinta inca face parte din viata mea, cealalta nu...
In concluzie, urmeaza doua episoade din viata mea de acum vreo 6 ani. Ma amuza sa recitesc compunerile astea de liceu si sa ma intreb daca as mai putea sa scrie ceva care sa para atat de intens, sau am trecut peste momentul ala.
And Action! Take one! Mini me suffers!
"De ce e atat de greu sa acceptam ca oamenii se schimba...? Ca distant rupe legaturile…ca deciziile noastre de moment pot schimba totul…ca oamenii fac greseli si le e frica sa recunoasca…?
De ce nu pot accepta ca nu t e mai iubesc?... De ce nu pot sa ma rup cu totul de tine…? Esti aici mereu…parte din mine…
Dar nu…! Nu te mai iubesc…n-am puterea sa o fac! Iar tu nu ma ajuti…cu nimic…nici sa te uit…nici sa te iubesc in continuare…
Am ajuns sa vreau imposibilul…sa fim prieteni…! Si asta nu se poate!...nu noi…nu acum…nu asa!
Te urasc…pt ce mi-ai facut…pt cat m-a durut…pt fiecare lacrima fierbinte care mi-a curs pe obraz…si au fost mii!...pt ca nu ma lasi sa te iubesc!... Ma tii captiva in indiferenta ta…in copilaria ta…in nesiguranta ta…pt ca asta esti! Un copil…un copil care crede ca dragostea-I un joc! Si te-ai jucat cu mine…si m-ai stricat… Iar acum nu vrei sa ma repair…vrei sa ma tii asa…pt ca esti egoist…pt ca nu m-ai iubit niciodata!
Si daca totusi dragostea e oarba…si oamenii nu se schimba…ci ne schimbam noi viziunea asuprea lor…daca e asa…atunci…te urasc pt ca te-am iubit!"
2 comentarii:
De ce a ramas in viata ta persoana care te-a facut sa scrii despre suferinta?
Pentru ca asa cum avem tendinta de a ne aminti mai usor de lucrurile frumoase decat de cele urate, am trecut peste suferinta pe care mi-a cauzat-o, am ramas cu amintirile foarte frumoase si am construit impreuna altele si mai frumoase...si acum suntem foarte buni prieteni si nu regret asta:)
Trimiteți un comentariu
Te ascult...