De cand am inceput sa practic sportul asta numit "mers la scoala" trec de cateva ori pe saptamana prin parcul central. Primaria Brasov a plantat anul asta peste 150.000 de lalele in oras care completează culorile primăverii în oraş. Si-au ales un an bun...anul in care mi-am descoperit eu pasiunea pentru lalele. Imi vine de fiecare data cand trec pe langa ele, chiar si cu masina, sa ma opresc si sa iau cate una din fiecare culoare si sa le duc acasa. Nu e ca si cum n-as avea lalele acasa. Am doua vaze pline cu lalele. Dar eu le vreau pe toate, pentru ca imi plac mult. Pe toate culorile. Pe alb, pe mov, pe corai, pe negru.
Zic baietii astia care au plantat 150.00 de lalele si care probabil se pricep, ca minunatele de ele ar trebui sa tina cam o luna, pana la mijlocul lui mai, urmand ca apoi sa fie inlocuite de flori de vara care vor tine pana la prima bruma. Asta am aflat azi.
Pana la articoulul revelator care mi-a dezvaluit o parte din secretul lalelelor, de fiecare data cand treceam pe langa ele, ma intrebam, ce se intampla cu ele cand se ofilesc. Pe ale mele, le iau si le arunc, retin o lacrima sa nu fac risipa si sa le am pentru cand va fi cu adevarata nevoie (gen ieri!), clatesc vaza si asta a fost.
Dar cu lalelele care mor timpuriu ce se intampla? Lasa un loc gol in stratul frumos aranjat, strica modelul, rapesc din colorit, lasa petale in urma care sunt zburate de vant in sute de directii si usor usor lumea uita ca a acolo a fost candva o lalea.
Cam asa vad viata mea in ultimul timp. Ca pe un camp cu lalele care se ofilesc una cate una. Am acum o vaza cu lalele corai, mov, galbene si cu dragoste. O parte au inceput sa se ofileasca, petalele lor raman insa cu mine si nu uit ca au fost candva acolo. O sa le las sa se ofileasca un timp, imi iau o pauza de lalele, chiar daca sunt corai. In curand o sa le vreau inapoi si o sa le lipesc petala cu petala si o sa-mi fac un buchet cu lalele colorate cum vreau eu si o sa le resuscitez cu aspirina ca asa m-a invatat mama odata si o sa fie bine. N-o sa mai plang. N-o sa mai vreau liniste in cap. O sa fie bine, cu multe lalele aproape. Si atat!
Asta sunt eu, acum:
Zic baietii astia care au plantat 150.00 de lalele si care probabil se pricep, ca minunatele de ele ar trebui sa tina cam o luna, pana la mijlocul lui mai, urmand ca apoi sa fie inlocuite de flori de vara care vor tine pana la prima bruma. Asta am aflat azi.
Pana la articoulul revelator care mi-a dezvaluit o parte din secretul lalelelor, de fiecare data cand treceam pe langa ele, ma intrebam, ce se intampla cu ele cand se ofilesc. Pe ale mele, le iau si le arunc, retin o lacrima sa nu fac risipa si sa le am pentru cand va fi cu adevarata nevoie (gen ieri!), clatesc vaza si asta a fost.
Dar cu lalelele care mor timpuriu ce se intampla? Lasa un loc gol in stratul frumos aranjat, strica modelul, rapesc din colorit, lasa petale in urma care sunt zburate de vant in sute de directii si usor usor lumea uita ca a acolo a fost candva o lalea.
Cam asa vad viata mea in ultimul timp. Ca pe un camp cu lalele care se ofilesc una cate una. Am acum o vaza cu lalele corai, mov, galbene si cu dragoste. O parte au inceput sa se ofileasca, petalele lor raman insa cu mine si nu uit ca au fost candva acolo. O sa le las sa se ofileasca un timp, imi iau o pauza de lalele, chiar daca sunt corai. In curand o sa le vreau inapoi si o sa le lipesc petala cu petala si o sa-mi fac un buchet cu lalele colorate cum vreau eu si o sa le resuscitez cu aspirina ca asa m-a invatat mama odata si o sa fie bine. N-o sa mai plang. N-o sa mai vreau liniste in cap. O sa fie bine, cu multe lalele aproape. Si atat!
Asta sunt eu, acum:
Asculta mai multe audio Muzica
2 comentarii:
lalelele care se usuca se duc pe un alt cer
La asta nu m-am gandit:)
Trimiteți un comentariu
Te ascult...