De cate ori nu v-ati hotarat sa incepeti ceva nou, sau sa schimbati ceva...de luni, de la 1, dupa rev si alte date care suna mai mult a inceputuri bune decat prezentul? Si dupa ce ati hotarat o data din asta minunata in viitor, de cate ori ati si respectat-o?
In cazul meu raspunsul e simplu: niciodata!! Ma gandesc sa ma apuc de Pilates de 2 ani, ma gandesc sa ma apuc de Montignac de 4 luni, ma gandesc sa ma apuc de cele doua impreuna de vreo luna, ma gandesc sa ma reapuc de citit de cand m-am lasat, ma gandesc sa ma duc la scoala de cand am inceput-o si imediat o termin, ma gandesc sa vad totul mai roz si mai puficizat de la ultima sesiune de gri stuficizat etc. In afara de concluzia aia evidenta cu "gandesc prea mult" mai e si aia cu "da' n-ai facut nimic".
Asa ca, datorita sesizarii unui bun prieten, m-am hotarat sa incep sa fac ceva de azi. Inceputul va fi light, voi vedea lucrurile bune din ceea ce mi se intampla. Am ajuns astfel la concluzia ca desi nu am avut curent pana am plecat la munca(lipsa de apa calda, internet si tv),am avut impresia ca am pana pe dreapta fata tot drumul spre munca, au picat unele si altele la munca, mi s-a confirmat ca am pana pe dreapta fata cand am plecat la ora 23 de la munca, si afara ninge de deabia vad, ziua mea a fost chiar buna. De dimineata am avut timp sa mananc si sa gatesc, la munca nu m-am plictisit si acum am baut o apa plata si lamaie in barul in care nu are suc de printese cu trei scorpioni. Da, trei, si am facut fata si a fost chiar simpatic.
A trebui sa ocolesc jumatate de cartier ca sa nu raman fara carnet pt ca ma pregateam sa intorc pe linia dubla continua si am zarit printre nameti masina de Politie. E bine totusi ca am vazut-o, pentru ca ma vazusera si ei dragii pe mine!
Cred ca nu mi s-a mai intamplat de cand eram mica sa pasesc cu mila prin zapada prin care nu a mai calcat nimeni inaintea mea si sa simt cum mi se umple suflteul de bucurie la scartaitul de sub talpi. Mie nu imi place iarna, dar de azi o voi vedea altfel!
Am intrat in casa cu picioarele bocna si am dat jos botinele negre pline de zapada care fusese alba inainte de a urca cele trei etaje. Am dat jos blugii, manusile si esarfa mov, am luat sosetele pufoase si stau si scriu, in roz, cu unghii inca rosii.
Afara ninge asa frumos si e asa multa zapada a nimanui. E noua, neatinsa, alba si pura. Asa e azi. Maine va fi altfel.
Vreau sa ma alint, sa se joace in parul meu, sa ma sarute, sa ma atinga, sa ma simta, sa se piarda in parfumul meu, sa se rataceasca prin gropitele de pe umerii mei, sa se uite in ochii mei verzi, sa ma vrea si sa il vreau si eu. Asta o las sa fie de maine!
In cazul meu raspunsul e simplu: niciodata!! Ma gandesc sa ma apuc de Pilates de 2 ani, ma gandesc sa ma apuc de Montignac de 4 luni, ma gandesc sa ma apuc de cele doua impreuna de vreo luna, ma gandesc sa ma reapuc de citit de cand m-am lasat, ma gandesc sa ma duc la scoala de cand am inceput-o si imediat o termin, ma gandesc sa vad totul mai roz si mai puficizat de la ultima sesiune de gri stuficizat etc. In afara de concluzia aia evidenta cu "gandesc prea mult" mai e si aia cu "da' n-ai facut nimic".
Asa ca, datorita sesizarii unui bun prieten, m-am hotarat sa incep sa fac ceva de azi. Inceputul va fi light, voi vedea lucrurile bune din ceea ce mi se intampla. Am ajuns astfel la concluzia ca desi nu am avut curent pana am plecat la munca(lipsa de apa calda, internet si tv),am avut impresia ca am pana pe dreapta fata tot drumul spre munca, au picat unele si altele la munca, mi s-a confirmat ca am pana pe dreapta fata cand am plecat la ora 23 de la munca, si afara ninge de deabia vad, ziua mea a fost chiar buna. De dimineata am avut timp sa mananc si sa gatesc, la munca nu m-am plictisit si acum am baut o apa plata si lamaie in barul in care nu are suc de printese cu trei scorpioni. Da, trei, si am facut fata si a fost chiar simpatic.
A trebui sa ocolesc jumatate de cartier ca sa nu raman fara carnet pt ca ma pregateam sa intorc pe linia dubla continua si am zarit printre nameti masina de Politie. E bine totusi ca am vazut-o, pentru ca ma vazusera si ei dragii pe mine!
Cred ca nu mi s-a mai intamplat de cand eram mica sa pasesc cu mila prin zapada prin care nu a mai calcat nimeni inaintea mea si sa simt cum mi se umple suflteul de bucurie la scartaitul de sub talpi. Mie nu imi place iarna, dar de azi o voi vedea altfel!
Am intrat in casa cu picioarele bocna si am dat jos botinele negre pline de zapada care fusese alba inainte de a urca cele trei etaje. Am dat jos blugii, manusile si esarfa mov, am luat sosetele pufoase si stau si scriu, in roz, cu unghii inca rosii.
Afara ninge asa frumos si e asa multa zapada a nimanui. E noua, neatinsa, alba si pura. Asa e azi. Maine va fi altfel.
Vreau sa ma alint, sa se joace in parul meu, sa ma sarute, sa ma atinga, sa ma simta, sa se piarda in parfumul meu, sa se rataceasca prin gropitele de pe umerii mei, sa se uite in ochii mei verzi, sa ma vrea si sa il vreau si eu. Asta o las sa fie de maine!
2 comentarii:
Ce ai inceput sa faci? Ai facut-o? O mai faci?
Am inceput sa imi dau seama ce imi doresc si sa ma conving ca e realizabil. In plus, chiar vad partea buna a lucrurilor de care am aprte si ajuta.
Daca ma intrebi concret, sincer, am facut fix nimic:)
Trimiteți un comentariu
Te ascult...