Pe bune?! Ma placi?! Ma adori?! Ma iubesti?! De cand?! De ieri?! Dar...noi ne-am cunoscut azi.
Exagerez, stiu. Incerc doar sa imi dau seama de unde vine si unde ne duce toata iubirea asta si dragostea si de unde ne luam? Avem dealeri? E pe sortimente? Pe culori? Vrei pe roz pufos sau liliachiu? E pe durata? Si cel mai important, cine a gasit-o pe aia, cea mai buna? Pentru ca eu incep sa cred ca nu iau de unde trebuie.
Ma uit in jurul meu si caut dragoste de calitate. Sa o vad acolo, sa pun mana pe ea si sa zic: "Da, a meritat. Mai aveau?" Ma uit la ei, la oameni si ii vad nesiguri si tristi, nestiutori, nehotarati. Toti cauta acelasi lucru. Si atunci, de ce sa mai cred ca exista si pentru mine? Pentru ca merit, pentru ca sunt minunata, extraordinara, altceva si alte bla bla-uri. Oi fi, de ce sa neg. Or fi si altii, poate mai...
Sunt iubita si iubesc, asa mi se zice si asa zic. Dar ma intrebam astazi de unde stiu eu asta. Pentru ca mi se spune sau pentru ca mi se arata prin diferite lucruri dragute? Probabil, pentru ca asa am invatat ca se face. Am crescut cu "te iubesc-uri" inloc de salut si noapte buna, pe de o parte, si "te iubesc-uri" transformate in papusi, haine, papuci, vacante, telefoane etc. pe cealalta parte. Am vazut in schimb filme cu printi si printese si cenusarese si alte fantasmagorii in care lucrurile nu stateau nici pe departe asa. Oamenii aia, incredibil de frumosi si colorati, aveau niste sentimente puternice, care te inunda, pe care nu le poti confunda, care te lovesc, te ridici si te lovesc iar si realizezi ca de asta au aparut, sa iti tranteasca garda jos, sa te lase lipsit de aparare, dar in siguranta, pentru ca stii ca si celalalt e pe jos, lovit, langa tine, si ii place.
De-ar fi asa: Eu te iubesc, tu ma iubesti. Cat de mult? Nu conteaza! De ce? Nu stiu sa-ti spun, doar asta simt! Pana cand? Nelimitat in timp si spatiu! Perfect!
Dar nu! Mereu gasim o limita, o data de expirare, un motiv de anulare pentru ceea ce simtim. Si cand te gandesti ca noi alegem ce simtim...
Mai am cateva raze de speranta. Am ales sa nu le dau data de expirare, sa le las sa se consume in ritm propriu, sa vedem ce iese. Iar eu, pentru moment, aleg sa reduc consumul de sentimente la zero. Il ridicam la loc atunci cand merita!Cred ca nu exista piesa care sa nu spuna ceva despre dragoste, macar un pic, acolo, de gust, mai ales daca e vorba de ceva magic, la radio. De ce? Pentru ca spre asta tindem cu totii. Acolo ne dorim sa ajungem, in ciuda banilor, a carierei, a prietenilor, a familiei. Unde? Nu stim nici noi exact, dar ce conteaza? Va fi frumos, va fi non-stop, ca leopardul, ca ce vrem noi sa fie, ca doar noi o facem, nu? De preferat in doi!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Te ascult...