Ma gandesc la postul asta de o saptamana, o zi si vreo 7 ore. L-am scris in cap de 100 de ori, dar niciodata cu unghii corai. Da, corai, de 2 lei, la propriu.
Am inceput sa ma gandesc atunci cand s-a gandit cineva la mine. A fost momentul crucial in care am decis ca e nevoie de o pauza, desi, dupa mine, orice pauza intr-o relatie, inseamna un inceput de sfarsit, si am mai zis-o.Ascultam acum cateva saptamani un discurs motivational si la un moment dat, am auzit ca momentul in care realizezi ca ai atins nivelul zero al vietii tale, este un moment bun, pentru ca stii ca de acolo nu ai cum sa mergi decat in sus. Tocmai simtisem acel moment zero, la doi ani dupa ce am avut impresia ca am atins cote maxime si nu am putut fi decat de acord. Am vazut sutul ca pe douazeci de pasi inainte spre lucruri noi de facut cu viata mea. Si m-am rupt. M-am rupt de oameni, m-am rupt de lucruri, m-am rupt de locuri, de tot ceea ce am realizat ca ma tine in loc sau ma deviaza spre ceva ce nu mi-as mai dori.
Rezultatul, este unul bun. Sunt mai relaxata si mai impacata cu mine decat am fost vreodata, iar lucrurile bune nu inceteaza sa apara. Mi s-a spus acum doua zile ca stralucesc si orice as face sa continui asa. Multumesc! Cam asta imi propun.
In momentul in care reusesti sa transformi o activitate intr-un viciu, in ceva care-ti ocupa si iti consuma timpul, fara sa te poti controla (doar butonul ala special cu litera "f" pe albastru nu s-a inventat degeaba), fara sa poti renunta la impulsurile de urmaritor in serie a vietilor celor din jur (nu de alta, dar a ta se consuma pe buzele celorlalti si trece pe langa tine, fara sa-ti dai seama ca e gata intuneric atunci cand termini orele suplimentare prestate din pur exces de zel), cand se anunta la radio ca e o dependenta recunoscuta de psihologi, care deja au inceput sa o trateze, atunci, e cazul de o pauza.
"It's temporary. I'll be back." Asta am bifat cand am luat pauza. Cu siguranta ma voi intoarce. Probabil cu o alta perspectiva, totusi, mai selectiva.
Raspunsul la frecventa intrebare "De ce?" este simplu. Atunci cand realitatea te loveste de te rostogolesti de trei ori, parca iti vine altfel cheful de viata, parca vrei sa o traiesti, sa o simti, sa o respiri, sa o mirosi, sa o atingi, sa o darami si sa o construiesti la loc, incet incet, cu toate ingredientele necesare, real si palpabil sa iasa. Nu mai construim planuri de vacante in orase frumoase la sfarsit de noiembrie, cafele duminica, gatit in apartamentul nou, aprecieri la melodiile postate sau alte nebunii. Nu mai e cazul de vorbe frumoase, de dragul de a fi, de conversatii siropoase si de apropouri subtile care te fac sa te inrosesti instant in momentul unui salut real. Nu! Ne oprim aici, macar pentru o perioada, pana cand ma dumiresc putin cu realitatea asta de ma inconjoara de atata timp, dar pe care nu am mai vazut-o de mult.
Si nu, nu mi-e greu, si da, stiu ca ma pot limita, nu trebuie sa renunt de tot, si da, stiu ca nu e asta decizia majora care imi va schimba viata...sau...poate...?!
Si nu! Nu sunt in sevraj! Chiar daca am 100 de melodii cu subtilitati foarte bine directionate pe care le-as fi postat pana acum, le tin pentru mine si le directionez pe viu grai, la propriu. O sa incep sa fac dedicatii!
7 comentarii:
Good post:), ...you know what your thinking, keep changeing, because in the end nothing else matters but your happyness. See you in another life:).
Thank you. Indeed, my happiness is the most important. I'll probably get to see you in this life as well :)
First take care of your happiness:), when that is checked on your list...until then(.... .... darling) Take care and have lot of fun:)
Good call ;)
Thanks, laav! :)
un blog interesant am citit cateva articole foarte bune
Frumos!
Trimiteți un comentariu
Te ascult...