Lorelai

Gata, m-am hotarat sa-ti gasesc o definitie, sa-ti fac o caracterizare, sa te pun pe hartie, sa te desenez, sa te scriu cu negru pe alb. Si nu, nu pentru ca asa sper ca vei aparea ca prin minune ci doar sa pot vedea ce compromisuri am facut si la ce am fost dispusa sa renunt pentru a fugi de singuratate.

Mi-e greu. Ma gandesc de trei zile la asta si deja-mi pare greu spre imposibil.

As vrea sa zic ceva nou, ceva ce n-am mai zis, ceva matur, inteligent, cerebral, sa fac o alegere buna, sa gandesc in perspectiva, sa te vreau un tata bun si un sot minunat, dar as minti, m-as minti. Nu asa te vreau acum! Vreau sa cresti odata cu mine si sa devii asa, daca va fi sa fie! Vreau sa fii cel care trece pe langa mine odata pe strada si simtindu-ti parfumul simt cum mi se da universul peste cap. Vreau sa fii acela care-mi zambeste strengar si-mi spune din priviri exact cum ma vrea in momentul ala si-mi aduce o furtuna de fluturi in stomac. Vreau sa simt o atingere ferma cand ma iei de mana si ma tragi mai aproape care sa se transforme apoi intr-o mangaiere fina. Vreau sa-mi provoci stari si senzatii diverse, cate una in fiecare zi. Vreau sa adorm si sa ma trezesc cu vocea ta, ca sa-mi sclipeasca si zilele si noptile, chiar daca e innorat. Vreau sa ma certi cand merit si sa ma ierti pentru ca zambesc frumos. Vreau sa ma suni in miez de noapte doar sa-mi spui ca ti-era dor. Vreau sa-mi comanzi nectar de pere cand intarzii. Vreau sa te vreau in toate felurile posibile tot timpul, fara sa am indoieli, fara sa-mi fac griji, fara sa intorc capul dupa alt parfum, sa ai "ceva-ul" acela care te face special pentru mine.

Ma mai gandesc o data si realizez ca e totusi simplu. Te vreau al meu. Nu conteaza cum esti. Daca ajungi sa fii al meu si atat, vei fi in toate felurile in care te vreau si poate mult mai mult decat atat.

Pana o sa te conving ca te merit...

Asculta mai multe audio Muzica

Ar trebui sa dorm si nu sa scriu, dar sunt inca sub efectul de maxim "wow!" si n-as putea dormi. M-ar lovi din nou relativitatea.

E greu sa vorbesti despre un film care transmite atat de multe, insa tocmai de asta mi-a placut. E genul de film care te lasa cu multe intrebari si nu neaparat despre el ci despre viata. Iti arata cat de reala poate fi lumea viselor si te lasa intrebandu-te cat de reala e lumea ta, cea reala? Nu prea are sens, nu? Ba are, trebuie vazut filmul cel putin o data ca sa iti dai seama ca are. I-au trebuit scenaristului 8 (OPT!!!) ani sa puna cap la cap ideile si sa scrie scenariul, insa el fusese aprobat inca de la prima strigare. Ma intreb in ce stare psihica e el acum, daca a fost in stare sa vina cu o astfel de idee. Si e nevoie doar de atat, de o idee, implementata unde trebuie si cand trebuie, pentru ca totul sa ia un alt curs. Da, stiu, SF, dar...nu prea.

Din punct de vedere vizual, e interesant si ofera destul de multe efecte speciale. Chiar ma intrebam in drum spre casa daca filmul este si in varianta 3D pentru ca deja vedeam bucatele de cladire zburand spre mine si oameni levitand in jurul meu, insa intr-adevar, s-ar fi pierdut din "experienta". Bun cuvant. Asta este filmul asta, o "experienta" care iti ofera niste perspective noi, pe care, chiar daca nu vrei sa le iei in considerare, o sa le lasi sa te roada o perioada si o sa-ti placa.

Daca in film, ceea ce fac ei este ceva special, dar nu necunoscut si totusi posibil de tinut sub control, in lumea noastra, ar crea un haos total. Posibilitatea de a patrunde in visele oamenilor pentru a le fura din cele mai ascunse ganduri sau pentru a le implementa ganduri noi care ii vor schimba pentru totdeauna, pe cat ma incanta, din punct de vedere psihologic, ma sperie, din punct de vedere sociologic.

Ma gandesc intr-un fel ca mi-ar placea sa am propriul arhitect care sa imi deseneze decoruri care mai de care constant, sa ma lase sa fiu azi in Paris si maine in Venetia fara sa plec vreo secunda din propriul oras. Nu, n-as zice nu la asta, dar totusi, cu ce pret?

Ma duc sa vad unde ajung pentru ca sa ma trezesc intrebandu-ma cum am ajuns acolo. Asa voi stii ca am visat, ca a fost doar un cobb (vis in sanscrita).

Da, betie. Betie cu aroma de rom cu vise de soare si miros de cola. Betie cu mahmureli de dimineata si zambet cretin cu amintiri amuzante pline de prieteni vechi si nu asa vechi. M-as imbata asa in fiecare zi numai pentru ochelarii de soare care ascund nesomnul si capuccino-ul rece care se vrea a fi tratament.

Ma imbat greu, dar nu prea. Ma imbata mirosurile din jurul meu. Fiecare ma face sa tresar si imi aduce aminte de ceva. Stau sus pe scari, pe langa mine intra toata lumea, si simt cum miroase fiecare si aflu lucruri despre ei. Aflu cum sunt, dar mai ales cum vor sa para. Miros dulce si amar, intepator si tare, masculin. Ma invart haotic in cerc, vad oameni pe care nu ii cunosc si incerc sa imi dau seama de unde miroase a tine. Tu nu esti acolo, nici nu vei fi. Ma lovesc usor de un baiat inalt, are o camasa in dungi. El miroase ca tine. Oare-i corect? Nu mai conteaza. Tu mirosi acum a sare.

Ma loveste o raza de soare, dar e prea dimineata ca sa ma lupt cu ea. Imi aduce cele mai dubioase vise si frig. Pun ceva pe mine si ma intorc la vise. Ma trezesc naucita de oameni si locuri care nu se leaga, de telefonul care-mi canta "Love love love" cu voce de Patrice.

Vara sunt zile in care ploua, in care oamenii miros urat, nopti in care nu visez si nu ma imbata decat gandurile.

Aceastea nu au fost dintre acele zile...

Fiecare colt de cearceaf roz pal creponat e fierbinte. Ma intorc pe toate partile cautand un petec de racoare dar nu il gasesc. Deschid larg geamul. Afara e la fel de cald, dar plin de stele. E plin de stele, de greieri si de masini. Masini de toate felurile, care vin, care stau si care pleaca. Nu stiu care vin si care pleaca, dar pot sa-mi imaginez. Mai bine nu. Ma uit langa mine si vad o urma de corp uitata in asternuturi. Imi zboara mintea pentru o secunda si am impresia ca-i pot pune o eticheta. Ma razgandesc repede. Nu ar putea fi a ta pentru ca e pe partea dreapta si doar eu dorm pe partea dreapta la mine in pat. In ultimul timp de fapt dorm pe toate partile. Dorm mult, sau nu, visez, ma visez. Ma visez pe plaja de saptamana trecuta care a lasat atata dragoste sa se plimbe pe ea incat nu a mai ramas nicio scoica intreaga de adus ca amintire acasa, ma visez in apa atat de calda incat nici perechea de brate din jurul tau nu te putea face sa simti mai multa caldura, ma visez dansand haotic langa oameni pe care nu o sa ii mai vad vreodata dar care simteau acelasi ritm care nu ma lasa sa ma opresc o secunda. Ma trezesc, o iau de la capat. Stranut o data pe ora de parca as avea alergie la toata dragostea, atractia si chimia din jurul meu. Ma doare gatul ca reactie la aerul care impune conditii in jurul meu, la maini asezate acolo unde trebuie, la surasuri pline de subinteles si de prea multa dorinta care nu isi are locul. Ma tratez cu Paracetamol si Strepsils.

Am auzit ca doar oamenii inteligenti racesc vara.

Mie mi-e prea cald, ma doare stomacul de la pastilele de gat si imi vine iar sa stranut...