Iar mi-e lene sa dorm si "tot ma gandesc cum ar fi cu tine".
Ma simt asa, ca intr-un tren care opreste putin la mai multe statii. Putin. Prea putin. Prea putin cat sa le cunosti suficient si sa le faci ale tale. Cat sa poti spune ca ai fost acolo si stii cum e si ti-a placut sau nu, si ai mai vrea sau nu. E doar o oprire intr-o gara de personal, prea mica pentru printesisme de intercity insa mai importanta decat o halta.
Ai vazut gara, ai fost acolo, cat au urcat alti calatori, cat au coborat cei mai vechi, te lasi prins de agitatie, de multime, de miros, poate de priveliste, dar nu esti in stare sa spui mai departe despre cum ti-a fost acolo. Ai fost si atat. Nu ai ramas cu nimic. Doar cu un nume:"Da, am oprit vreo 3 minute si la Boldesti Scaeni. Da, nici de o tigara..."
Asa e si cu mine, ma opresc, unii vin, altii pleaca, unii mai raman, dar pana cand, altii se intorc, unii nu se mai intorc deloc, pe altii ii vad pe peron, alergand dupa trenul meu, dar nu-l mai prind si parca-mi pare rau. Eu am obosit sa alerg dupa trenurile altora. Il am pe al meu si-mi place. Sa urce ei in el daca vor. Eu ii astept ca si cand.
"Astrele-mi spun ca iubirea e-n mine..."
De cand n-am mai mers cu trenul!
3 comentarii:
foarte frumos spus... din pacate nu toti oamenii pe care ii vrem aproape reusesc sa prinda un bilet la cursa noastra... cred ca petrecem prea mult alergand si prea putin timp in 'statie'...
da ce te faci cand iei in tren pe cine nu trebe?:)
in alta ordine de idei, am auzit la un moment dat ca 'it's about the journey'... adica nu conteaza destinatia finala cat conteaza calatoria in sine...
oricum, trenu meu e meker :)
si al meu princess! nu ne plangem de tren. mi-ar placea totusi sa gasesc statia unde sa vreau sa poposesc mai mult.
cand nu-ti place cine urca, ii dai jos! my train, my journey, meu!
Trimiteți un comentariu
Te ascult...