D!

Tocamai am hotarat ca "D" este litera zilei de azi! "D" de la dileme, dor, dragoste, dume, decat si altele.

Dilemele sunt clasice, superficiale sau nu, de tipul, eu cu ce ma imbrac, eu unde merg diseara, eu ce fac maine, eu de unde mai fac rost de bani, eu ce fac cu viata mea. Raspunsurile vin simplu si pleaca greu. Creeaza alte dileme, alte intrebari, alte raspunsuri. Ne invartim practic intr-un cerc vicios pe care ni l-am construit cu maiestrie in ani si ani in care am complicat tot ceea ce ar fi putut fi simplu si frumos. Printre dilemele mele, o regasesc ocazional pe urmatoarea: oare omuletii mai, sa zicem, saraci cu duhul, au o viata mai usoara? Oare e frumos sa iei lucrurile asa cum sunt fara sa le despici intr-o mie? Oare nu ar fi mai usor sa fim toti asa? Cred ca am fi mai fericiti, cred ca am iubi mai mult, cred ca ar fi mai bine.

Dorul e constant. Auzeam pe cineva spunand la un moment dat ca sentimentul asta este unul tipic romanesc si ca nu are un echivalent in majoritatea limbilor. Mie mi-e dor, mereu. De ceva, de cineva, e sentimentul acela ca lipsesc bucatele mici, pe care le-am pierdut asa, in timp, odata cu oamenii care au disparut din viata mea, voit, sau nu, bucatele pe care nu le voi recupera niciodata. Pe parcurs adun alte bucatele care ocupa locuri goale din inima mea insa sunt cateva bucatele care vor ramane mereu goale si se vor umple doar cu dor. "Te las cu tine! Eu raman cu urme de dor". Si nu dramatizam. Il vroiam acolo, pentru ca inca e cineva, si isi are bucatica sa acolo pe care inca nu sunt pregatita sa o las in urma pentru ca nu vreau, pentru ca mi-e dor. Mi-e dor cand vad un film, cand aud o melodie, cand ii simt parfumul, cand ii beau cafeaua, cand vreau sa ii simt pielea, respiratia, sa ii aud vocea, sa il vad, sa ii zambesc, sa ma fascineze iar, sa uit de dor si sa mai adaug o bucatica de amintire si fericire pe care sa nu o mai las in urma.

Dragostea, nu e! Adica e, adica sunt. O sa inteleaga cine trebuie si cum trebuie. Ma refer la dragoste ca sentiment care vine cu fluturi in stomac cu vise cu ochii deschisi cu miros de primavara in par cu flori cu roz cu soare cu mine cu tine cu noi. Mi-e dor de dragoste! Sa o simt in toti porii, sa o simta lumea in jurul meu, sa o simt in zambetul cretin pe care-l uiti cu zilele pe buze, sa o vad in ochi ca o sclipire in oglinda. Mi-e dor si de dragostea care doare, care vine cu lacrimi care curg de nebune fierbinti pe obrajii care cer o mangaiere, cu filme si perne pufoase si ciocolata in zile ploioase, cu incercari disperate de a uita si a trece peste care se intorc impotriva ta ca un bumerang si te imping inapoi in bratele lui chiar atunci cand credeai ca nu mai e nicio sansa sa se intample asta si ca totul s-a terminat. Mi-e dor de dragoste de tine!