:)

RSS

Eu.

Da, clar si absolut eu. Nimeni alta. Sau poate doar un pic alta. Poate un pic mai mult, dar fundamental, eu, cu siguranta.

Vorbeam azi cumva cu cineva undeva despre teama si temeri. Ce pot dezlantui ele daca nu sunt controlate.  Contextul nu e important, motivul discutiei nici atat. Si mie oare de ce mi-e frica, ma intrebam? Adica, Eu, de ce ma tem? 

Le-am luat cel mai simplu si mai uman posibil. Prin eliminare. Am concluzionat ca nu mi-e frica de: paianjeni, intuneric, moarte, spatii inchise, spatii deschise, aglomeratie, mers cu diverse mijloace de transport (daca mi-e rau de la ele nu inseamna ca mi-e si frica), sa vorbesc cu oameni, sa cunosc oameni, sa diverse cu oameni, in principiu de oameni, filme de groaza, animale. Cam astea sunt cele mai frecvente si le-am eliminat.

Si-atunci? Pe aia cu "nu mi-e frica de nimic" nu o cred nici intr-o viata. Clar ceva candva o sa te sperie de o sa te faci mic si alb.

Pai in cazul asta, cel mai frica imi e de mine. Zic asta pentru ca mi-e frica sa ma trezesc eu cu mine si atat. Nu ma refer la asta ca la o stituatie izolata, gen dimineata, singura in pat cu soarele incalzind fiecare bucatica de piele bronzata artificial. Nu, nu asa...ci ca la o situatie generala si iremediabila. Si ca sa fie totul clar, nu mi-e frica de singuratate ci de cum as putea reactiona la ea.

Ma mir eu de mine si de reactiile mele in diverse situatii. De obicei sunt prostuta si draguta si ma port frumos desi n-ar trebui. Ma mir eu, dar se mira altii. Si se mira tare si ma intreaba de ce si eu spun ca asa sunt Eu.

Reactiile rele le reprim. Le gandesc, le pun in aplicatie in cap de mii de ori cu ore exact, cu haine pe care o sa le port, replici. Tot tot tot! Si la fata locului, sau mai bine zis la fata omului, imi trece si sunt iar prostuta si draguta si ma port frumos.

Si atunci, daca la fata omului ma port frumos si in rest stiu sa fiu rautacioasa, in cazul in care as fi lipsita de oameni, adica singura, oare cum as fi?(variantele cu privitul in oglinda nu sunt dispusa sa le iau in considerare)

Si atunci ma intreb, oare au dreptate baietii astia? Asta sa fie treaba?


P.S.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

3 comentarii:

Anonim spunea...

"Iadul sunt ceilalti", scrie Sartre, dar, in acelasi timp, iadul esti tu. Daca te trezesti singur/a, la un momentdat te lovesti de necesitatea de a te autoanaliza, iar de acolo incep problemele. Lipsa socializarii duce la introspectie fortata care poate provoca o ura fata de sine. Atunci cand, obiectiv, incepi sa iti pui in balanta calitatile si defectele, risti sa ajungi la un rezultat nedorit. Singuratatea, fizica, psihica sau sentimentala, duce la indepartarea de sine, la repulsie fata de persoana ta.

Sau poti picta o minge de volei, sa o botezi Wilson si sa discuti cu ea filosofie, fotbal si politica.

Lorelai spunea...

Uitasem de psihologul din tine si de faptul ca mi-am promis ca o sa ma folosesc de el candva :)

MakavelliRo spunea...

Anytime ;)

Trimiteți un comentariu

Te ascult...