Da da. A trecut. Si l-am lasat sa treaca. Mai repede, mai incet, alergand, cu momente pe care as fi vrut sa le opresc in loc si altele pe care le-as fi gonit.
Ma trezesc dimineata si-mi aud inima batandu-mi in cap. Ma intreb ce cauta acolo, ma rostogolesc in patul grena si sper sa se mute, sa alunece cumva la locul ei. Coboara in gat si de acolo nu pleaca nici daca incerc sa o inund cu suc de mere, sec. Urca inapoi si ticaie ca un ceas vechi, mecanic, care nu se lasa influentat de tehnologia din jur. Astea sunt zilele lipsite de cafea si cu dureri de cap.
Ma trezesc dimineata si-mi simt inima in stomac. Tine ritmul fluturilor care zboara. Ma intorc pe partea cealalta sa o asez mai bine si sunt pupata pe frunte. Ma intorc la loc, ma alint, si sunt pupata pe gropita de pe umarul stang. Ma rasucesc pe toate partile si mereu se gaseste cate un loc nou de pupat. Astea sunt zilele cu zambet tamp si o lacrima in coltul ochiului drept de suparare ca dimineata e prea scurta si as vrea sa ma bucur de ea si de brate in jurul meu pana cand se face iar dimineata.
Am fost intrebata de atatea ori in ultimul timp ce-i cu mine incat am ajuns sa am niste discutii serioase eu cu mine. N-am aflat nimic nou sau neaparat relevant. Sunt foarte fericita pe dinauntru si imi vine sa plang des pe dinafara. Stiu de ce sunt fericita, stii si tu, in curand o sa stie toti. Nu stiu de ce plang, dar o sa-mi treaca.
Maine e zi libera, nu muncim, imi doresc sa primesc niste fericire, la pachet, cu funda turcoaz, sa ma bucur de ea toata ziua. Asta doar pentru ca e duminica. Poate asa o sa lichidez stocul de lacrimi prematur si nu o sa le mai prezint nimanui saptamana viitoare, stangace si mica, asa cum am facut-o saptamana asta.
Oricum, totul e o chestiune de timp!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Te ascult...