:)

RSS

3 cercuri

Universul e lângă mine. Am intrat fără să vreau la el. Dar nu pare deranjat. Prima oară când am fost acolo nu s-a arătat. Dar acum, când am ajuns, era deja acolo. Stă şi se uită.

Nu mi se pare o prezenţă stingheritoare. Pentru că nu mai are nevoie de nicio introducere. E ca şi cum ne ştim, dar nu am fost prezentaţi niciodată.

Eu: Am văzut că pot să îţi cer să îmi aliniezi trei cercuri şi eu să mă uit prin ele. Aliniază-mi acum o infinitate de cercuri prin care să mă uit şi să văd infinitul.

El: Tu nu poţi vedea infinitul.

Eu: Bine. Aliniază-mi atunci un miliard de cercuri ca să mă uit prin ele.

El: Nu pot sa te las să te uiţi printr-un miliard de cercuri. Pentru că o să te uiţi prin ele şi o să crezi că vezi infinitul.

*

Nu avem capacitatea de a vedea infinitul, suntem făcuţi finiţi. Dar cât de bine ne descurcăm cu lucrurile finite?

*

Căutam mereu să păcălim viaţa având tot mai mult?

Că dacă o să urmez un program riguros, o să imi controlez dieta şi o să fac exerciţii regulat, o să ajung cel mai puternic om din lume si nu o să-mi mai fie frică de nimeni?

Că dacă studiez din greu, rezolv probleme matematice, îmi exersez memoria, o să ajung cel mai deştept om din lume şi n-o să mă simt niciodată inferior faţă de cineva?

Că dacă muncesc toată ziua atunci când nu dorm sau când mănânc sau, şi mai simplu, o să fur, o să ajung cel mai bogat om din lume şi o să am o viaţă lipsită de griji?

Bă, eşti limitat! Nu o să fii nici cel mai puternic, nici cel mai deştept, nici cel mai bogat. Tot o să se găsească v’unu care să te facă. Eşti în vârful piramidei? Nicio problemă. Se va găsi v’unu care să dea cu maşina peste tine, un calculator care să îţi dea şah mat, un fisc care să îţi confişte banii.

*

Tu îmi spui „ieşi în lume”. Aleargă, dansează, TRĂIEŞTE-ŢI VIAŢA. Dar cum te-ai descurca să trăieşti singur, între patru pereţi, CU TINE? Eu ştiu că personal nu mă descurc foarte bine.

Ne convine să părem că suntem mai mult decât finiţi. Sau mai puţin finiţi decât alţii. Aşa ca surogăm sentimentul de a ne simţi bine in pielea noastră cu satisfacerea nevoii de apreciere. Dacă ceilalţi mă văd ca fiind foarte sus, cine sunt eu să îi contrazic?

Şi mă pun în pat şi privesc in gol cu ochii închişi pentru câteva clipe şi mă gândesc la trecut, dar mă simt descumpănit. Şi mă gândesc că trebuie să fac ceva, ce să fac? Dar gândul la viitor mă face mă face să mă simt … limitat. Mi-e prea somn să mai continui. Aşa că mâine o iau de la capăt cu activităţile mele social acceptate/ venerate. Şi le voi face la maxim, pe muchie, cu exuberanţă, ca să pară că îmi trăiesc viaţa. Şi iar vine noaptea …

*

M-am dus azi la editorul universal in audienţă.

Vreau să faci cartea mea best seller-ul tuturor timpurilor.

De ce nu aş face pachetul ăsta de ţigări best seller? Textul e bine construit, i-aş găsi prea puţine defecte.

Uită-te la manuscrisul meu şi să vedem câte defecte găseşti.

Am o idee mai bună. Hai să vedem puţin munca ta. Uite, de exemplu, proza asta scurtă publicată într-o revistă literară acum cinci ani.

A fost acum cinci ani. Am devenit mai bun. Ce ţi-am adus stă în picioare.

De ce? Pentru că ai scris mai mult? Adevărul este că proza ta de acum cinci ani este infinit … pardon., nu infinit, că ţie nu ţi-e permis … mult mai proastă decât o compunere despre primavară pe care ai scris-o în clasa a doua.

Ce bază are scriitura ta? Fundaţia se clatină. Ce ai construit până acum e de proastă calitate. Sigur, ai făcut un acoperiş care arată trăznet, bravo, n-o să te plouă. Dar la un cutremur?

Şi atunci ce să fac? Chiar m-am chinuit să ajung în locul în care mă aflu acum. Simt că am atins o culme …

Poate locul în care te afli acum ia ochii multor alţi scriitori, dar să fiu al naibii dacă te mint, e de căcat. Şi ghici ce? Romanul tău e fals, construit pe false iluzii. Nu ai muncit foarte mult să ajungi aici. De fapt ai dărâmat mare parte din ce ai construit şi ai tras repede un acoperiş peste. Eşti genul ăla de scriitor care se plictiseşte de un loc şi fuge repede către alt loc, să încerce să o ia de la capăt, să ciupească şi mai mult de la viaţă, să adune căt mai multe puncte.

Şi atunci ce e de făcut?

Stai cât trebuie pe fiecare loc până când vei fi deplin mulţumit de el. Fără să conteze părerile altora, pentru că îţi creează o falsă senzaţie de mulţumire, care nu îţi aparţine. Criticii sunt nişte scriitori rataţi care renunţă să mai scrie pentru ei şi încep să îşi dea cu părerea despre operele altora. Şi cănd ai terminat cu acel loc, treci la nivelul urmator, nu mai încerca să sari peste nivele şi să ajungi la capăt, pentru că o să cazi. În spatele tău va fi gol, nu va fi nimic clădit care să te susţină,.

Bine, dar existenţa mea este limitată. Sunt foarte mari şansele să mor când incă sunt la primul nivel …

Şi atunci ce vei alege?


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

7 comentarii:

Lorelai spunea...

welcome to you too my dear!:)

crooked sight spunea...

bine v-am gasit :)

InsaneB spunea...

ba.... e porno articolu asta...nu prea inteleg faza cu endif... e limbaj de programare sau ce?

Ursul spunea...

Esti usor influentabil (de univers), din cate observ.

Ursul spunea...

:P (ca sa se inteleaga ca ce-am scris mai devreme e ironic)

crooked sight spunea...

@InsaneB: nu te limita la IE, baga Mozilla, ca sa nu iti mai apara endif-uri. fa mai mult pentru viata ta :)

@Ursul: mai ales atuncea cand ma intalnesc cu Mugur ;)

InsaneB spunea...

fiecare post de aici e "ceva" pt viata mea... asa ca postati!!!!

Trimiteți un comentariu

Te ascult...